Acum vreo săptămână (și ceva) mi s-a luat un interviu de către o studentă la arte, din Cluj. Fiindcă era temă, acesta nu va fi publicat nicăieri, așa că îl voi posta eu aici, poate ajută pe cineva.
“Când ați descoperit faptul că sunteți pasionat de artă?
- Desenez (aproape) dintotdeauna, dar a început să îmi placă, să fiu pasionat, abia în facultate când am întâlnit competiția de acolo. În fine, o vezi doar dacă te interesează să mergi în direcția artei, după ce termini studiile. Dacă nu, bineînțeles că nu o vei vedea. Am facut bine dar am și greșit cu chestia asta (mă refer la competiție). De ce? Mi-am propus ca într-un an, doi, trei, să fiu mai bun decât unul din colegii mei. Am crezut cu tărie în lucrul ăsta. În primul an cred că eram văzut slab ca desenator. Am mers și am cautat profesorii în fiecare zi timp de un an să le arăt ce am mai desenat. Nu prea eram băgat în seamă. În anul II nu am mai făcut lucrul acesta și mă căutau ei. “- Ce ai mai desenat nou, Adrian?”, îmi amintesc una din replicile spuse de unul dintre profesorii mei de atunci. Mi-a luat mult să îmi dau seama de faptul că nu aveam cum să fiu mai bun decât colegul meu fiindcă, în primul rând, desenam diferit. După ce boala a început să se manifeste, acum aproximativ 9 ani, am avut și o conștientizare, o claritate cu privire la ceea ce vreau să fac și să fiu.
Ce v-a determinat să alegeți grafica?
- Încă nu știu. Cred că nu mi-au rămas lucruri de încercat. De ce zic lucrul ăsta? În liceu am făcut până la sfârșitul clasei a XII-a sculptură, apoi am făcut un an de foto-video și am renunțat. Am început să studiez grafica publicitară fiindcă puteam să fac ilustrații de carte, benzi desenate, etc, dar încă nu eram convins că vreau să fac lucrul ăsta pe termen lung. Am plecat 4 luni cu Erasmus unde am studiat ceramica. Eram curios și simțeam că nu prea găseam ceea ce căutam. Doar în grafică am simțit că am libertatea pe care o căutam.
Care a fost cea mai mare provocare, în domeniu, pentru dumneavoastră?
- Să fiu descoperit de public, să ajung la el.
Regretați vreo clipă faptul că ați ales acest drum în viață?
- Dimpotrivă. Dacă aș putea da timpul înapoi, m-aș concentra și mai mult în direcția aceasta.
Care este artistul pe care îl preferați cel mai mult? De ce?
- De la noi? Dan Perjovschi cred. Îmi plac mesajele din spatele mesajelor. Recent l-am (re)descoperit pe Ion Barbu.
Cum decurge în mod obișnuit procesul de creație pentru dumneavoastră? De ce anume trebuie să țină cont un artist pentru a face ceva de calitate?
- Eu mă las influențat foarte mult de ceea ce simt. Când simt că a venit scânteia, nu aștept să se alinieze planetele. Mă apuc de lucru. Dacă în timp ce lucrez simt că nu mai pot duce, că sunt prea obosit, mă opresc. Două lucruri sunt greu de învățat: când să te oprești – fiindcă îți spune corpul – și când e gata o lucrare.
Credeți că, în artă, se poate spune despre o lucrare că este terminată vreodată?
- Nu mi-am pus niciodată această întrebare. Acum că mă gândesc, cred că am avut unele desene la care aș fi putut adăuga sau modifica multe, dar la un moment dat tot m-aș fi oprit.
Care este tehnica pe care o îndrăgiți cel mai mult?
- Alb-negru în tuș (linere) pe hârtie, bineînțeles, fiindcă acolo mă regăsesc.
Ce sfat le dați tinerilor care își doresc o carieră în domeniul artei?
- Unii zic și despre mine că sunt tânăr, așa că nu știu dacă sunt în cea mai bună măsură să dau sfaturi. Dar dacă e să dau unul, e să nu renunțe indiferent de ce piedici vor avea la un moment dat. Drumul e greu, dar merită.”