Povestea expresiilor românești ilustrate

Nu știu dacă mai e cineva interesat, ca la început, de expresiile românești ilustrate de mine sau de povestea (lungă) din spatele lor. Zic asta fiindcă au scăzut mult like-urile, share-urile, vizualizările la live-uri, comenzile, donațiile, și toate acestea m-au făcut să concluzionez acest lucru. Poate așa e firescul lucrurilor, la început un “boom”, și apoi urmează o scădere, încetinire.

Îmi păstrez motivația și desenez parcă cu mai mult spor. Mă minunez gândindu-mă la ultimele luni din viața mea de ilustrator și sunt extrem de recunoscător pentru tot suportul de până acum, în toate formele. Cu ajutorul vostru am ajuns aici.

Pentru cei ce sunt încă interesați, știți cu toții că toate poveștile încep cu A fost odată, doar că a mea nu a început într-un anume punct, ci a fost mai mult o evoluție.

Unul din primele mele desene

Desenez de pe la 7-8 ani. Acum am (aproape) 37.  În noiembrie îi fac. Umorul și jocurile de cuvinte le-am avut dintotdeauna. Recent am observat că mi se trage (și) din familie. Mama, tata și frații mei au glume asemănătoare și, ca și mine, fac jocuri de cuvinte, mai mult sau mai puțin sarcastice. Mama îmi povestește mereu că atunci când eram mic răstălmăceam multe cuvinte (la locomotivă spuneam molcotivă, la dalmațieni spuneam maldațieni, nu știam cum se numea ciorba cu picioare de găină pe care o primeam la creșă/grădiniță și spuneam că am primit supă de mânuțe, și multe altele).

desen de prin 2007-2008

Probabil că umorul pe are îl am își are rădăcinile de când eram mic, de la primele reviste Pif, Mickey Mouse, Donald Duck, Bamse, etc. Mai târziu am continuat cu alte benzi desenate, mai serioase, dar mereu am fost atras de cele amuzante. Mă uitam foarte atent la fiecare cadru desenat și încercam să imi dau seama cum a fost desenat.

Mai târziu am continuat să fiu fascinat de diferite desene animate și animații, de seriale de comedie pe care le urmăresc. Încă continui să fac asta zi de zi.

Dintotdeauna am făcut desene comice, amuzante, sarcastice. La început nu erau foarte reușite, cel puțin textele (am o mulțime de desene vechi cu glume pe care doar eu le-aș înțelege). Încetul cu încetul le-am polișat/perfecționat. Îmi amintesc de un exercițiu din liceu/facultate unde trebuia să îți alegi câteva cuvinte și să încerci să faci cu ele font-uri ilustrate (exemplu: dacă alegeai cuvântul Gheață, trebuia să faci fiecare literă ca și cum era de gheață/înghețată). Cred că m-a ajutat foarte mult în evoluția mea.

desen de prin 2007-2008

Când am ieșit oficial în lume ca artist, ilustram puns din engleză (expresii cu mai multe înțelesuri) și le transformam în stickere. Credeam că va fi foarte greu să fac asta și cu expresiile românești, că oamenii nu vor gusta aceste glumițe. M-am înșelat.

Încercând să finalizez acest articol și să îl fac cât mai complet, îmi tot aduc aminte diferite amintiri pe care le pot da ca exemplu. O amintire pe care aș vrea să o menționez, e legată de jocul cu cuvinte pe care îl practic de ani de zile. Eram internat în spitalul de oftalmologie din Iași după o serie de intervenții și operații la ochiul stâng (2014-2015?) și depresia începea să pună stăpânire pe mine încetul cu încetul. Aveam la mine hârtii, creioane, linere, tot ce-mi trebuia pentru a desena. Am tăiat una din hârtii și i-am desenat unui asistent (care a fost în acea perioadă foarte atent cu starea mea) un semn de carte pe care scria Salonar. I-a plăcut enorm. Așa îi spuneam noi ăștia mai tineri. De la mine pornise, și nu era o jignire sau ceva de genu’ (altfel nu accepte semnul de carte sau să îi fac poză). Mereu am inventat cuvinte, m-am jucat cu ele. Am încercat să fac haz de necaz. Abia după ce am aflat ca am o boală autoimună rară (Boala Behcet), am început să dau 100% în creațiile mele și să nu-mi mai fie frică.

Între 2012 și 2019 am avut mai multe tentative de a aduce umorul în desenele mele, într-un fel sau altul. Mult timp am încercat prin benzi desenate scurte, de 1-2 pagini.

Apoi, mult timp am încercat să îmi creez propriile personaje. Aproape eram obsedat de asta. Așa au apărut personajele Meow & Meuw. Cu ele, am realizat aproximativ 200 de episoade, în perioada 2013-2017. Trebuie să recunosc că nu erau cele mai bune glume, dar desenele mi-au plăcut, așa că le-am retușat ca apoi să le pun pe stickere, vederi și semne de carte, cărți de colorat și într-un final, tricouri.

Prin 2019, simțeam nevoia să mă dezvolt, să fiu (și) mai bun, așa că mi-am propus să fac câte un desen/schiță/doodle în fiecare zi, timp de un an. Inițial, albumul/proiectul se numea 365, de la câte zile are un an.

Primul desen (doodle) din acel album a fost cel cu Banii viitorului.

O perioadă (cam o lună) am reușit să mă țin tare fără să ratez vreo zi, apoi, bineînțeles, au apărut alte diferite chestii (am răcit/a trebuit să fac altceva/să plec undeva/să nu am chef/etc) și am schimbat numele proiectului în (Almost) daily doodles.

Timp de 2 ani așa a și rămas numele albumului. Apoi, am hotărât să mut toate expresiile românești intr-un album cu numele Expresii românești ilustrate care a devenit viral instant. De ce acest nume? Fiindcă mereu mă refeream la ele așa când spuneam cu ce mă ocup în prezent. De ce am decis să le separ? Pentru a fi mai ușor de diferențiat/găsit.

***

Uitându-mă în arhiva mea, am mai avut niște tentative de a ilustra expresii românești. În urmă cu câțiva ani am ilustrat:

Când o zbura porcu’ (2015)

Îmi sare muștarul (2015-2016)

Fii pozitiv (2016)

Niciun obiectiv (2017)

E posibil să mai fi făcut și altele. Încă lucrez la identificarea primei expresii românești ilustrate de mine.

Prin 2009 am avut o tentativă de a ilustra bancuri 🙂

Până să ajung să fac aceste ilustrații, cochetam cu fotografii amuzante de mulți ani.

Am ochii “roșii”
3 ceasuri “rele”
Pune mâna pe carte

Povestea desenului Nu ridica Tonul

Bineînțeles că ideea a apărut în casă, într-o dispută 🙂 Sunt o persoană care trebuie să vizualizeze totul, așa că mintea mi-a fugit imediat ce am auzit aceste cuvinte. Deja mă gândeam cum aș ilustra asta. Uneori, ca să destind atmosfera, transform unele momente care se pot transforma in certuri urâte, în glumițe. Unde simt că pot să fac asta, bineînțeles. Așa că, după ce mi s-a spus Nu ridica tonul, am întrebat, bineînțeles, adică un pește?

schița primului desen Nu ridica TONUL

Povestea desenului Ținem legătura

Mintea mea caută idei mereu. Uneori îmi vin ascultând discuțiile din mijloacele de transport în comun, alteori îmi vin citind reclame, panouri, etichete/afișe de prin magazine. Așa s-a întâmplat și cu acest desen. Eram într-un supermarket, la raionul de legume și fructe, când soția mi-a spus Ține legătura asta de morcovi. Ca să nu uit ideea, am făcut repede o poză 🙂

schița primului desen Ținem LEGĂTURA

Deși fac desene amuzante de mulți ani, persoana care a crezut cel mai mult în mine e soția mea. Ea m-a încurajat mereu să am încredere în mine, în desenele mele, și e persoana care a râs mereu la glumele mele. Dacă am avea cu toții o persoană ca ea în viața noastră, am reuși cu toții mult mai multe.

Sper că v-a plăcut povestea mea și vă mulțumesc că ați avut răbdare să ajungeți la finalul ei.

Mai jos am pus câteva link-uri care sper să vă ajute la identificarea celor menționate mai sus.

Aici găsiți albumul cu expresii românești ilustrate: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1429986777343209&type=3

Aici găsiți albumul (Almost) daily doodles: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.818983678443525&type=3

Aici găsiți o listă cu expresiile românești ilustrate de mine până acum: https://www.adrianserghie.ro/lista-expresii-romanesti-ilustrate-pana-acum/

Iar dacă doriți să mă susțineți, o puteți face astfel:

Donații: https://www.adrianserghie.ro/make-a-donation/

sau puteți cumpăra unul din produsele mele: https://www.adrianserghie.ro/for-sale/

One thought on “Povestea expresiilor românești ilustrate

Leave a Reply

Your email address will not be published.